More you might like
Not all girls are made of sugar and spice and everything nice. Some girls are made of sarcasm and wine and everything is fine.
Vantul adie, e frig. Mi-am tras mânecile peste palme pentru a-mi încălzi mâinile înghețate. Analizez tot ceea ce vad în jur și mă gândesc. Mi-am terminat țigările și ezit să merg să-mi cumpăr încă una. Mi-am fumat destul oboseala psihică pe ziua de azi, gândesc. Totul in jur își are sensul normal, privesc ultimele frunze ale copacilor cum cad una câte una, redând perfect tabloul sfârșitului de noiembre. Mă aflu pe o bancă maro la fel ca unghiile mele si privesc în față. Văd copii jucându-se şi alergand în toate părțile împrăștiind energie unul altuia. Sunt fericiți, râd, schițează zâmbete. Nu sunt îmbrăcați prea gros și chiar dacă-i ger, ei n-au uitat să simtă din plin copilăria. Pe băncile de alături, parintii așteaptă plictisiți ca energia lor să dispară, însă nu sunt semne ca o sa se întâmple. Doi bătrâni stau pe banca de langa mine și povestesc despre copilăria lor. Le simt dorul din voce, melancolie ce mă apasă. Grupuri de tineri obosiți trec grăbiți pe lângă parc, cu chipuri prea mohorâte pentru vârsta lor, având in spate imensele ghiozdane ce aproape le pică de pe umeri. Văd adulți ocolind parcul în mers grăbit, cu fețele plecate, emanând stres și griji. Dacă stai să privești atent, le poți citi oamenilor sufletele din priviri, iar eu asta m-am gândit să fac. S-au aprins becurile, e cinci. Au plecat copiii, parcul e pustiu. E noiembrie, e frig
Dragă tu,
Știu că pare imposibil. Că-ți aleargă prin gânduri în fiecare secundă până ajunge să te epuizaze. Știu că ai impresia că nu o să mai întâlnești pe nimeni atât de “excepțional” și de “perfect”. Știu că în momentul ăsta înseamnă totul pentru tine și că ai face orice să revină totul la normal. Știu că încerci să-ți alini durerea prin zeci de țigări prăpădite prin sufletul tău, prin grade care crezi că te vor face să nu mai simți amarul. Știu că fiecare gând de al tău îi aparține. Știu că amintirile se joacă prin inima ta până ea nu mai poate respira. Dar mai știu că ce e destinat să plece, va pleca. Că totul se întâmplă cu un motiv și că lumea ta poți fi doar tu. Plângi, trântește, urlă, dar amintește-ți că viața ta nu depinde de un om.
Cu drag, fata care a crezut că el e totul.
“M-am aruncat în două ochi albaștri crezând co să pot înota, dar eu m-am strecurat în ei."
-A-rica


